Crăciunul în România este cunoscut sub numele de „Craciun” și este sărbătorit în perioada 20 decembrie – 7 ianuarie.
Pe 6 decembrie, se sărbătorește Ziua Sfântului Nicolae. În seara de 5 decembrie, copiii își curăță pantofii și îi lasă la ușă în speranța că Sfântul Nicolae le va lăsa mici daruri! În dimineața următoare, cei ascultători vor avea ghetuțele pline cu dulciuri și fructe, în timp ce cei obraznici vor primi un băț de lemn decorat.
Cu toate acestea, copiii au și o a doua șansă de a primi cadourile râvnite. Cu câteva săptămâni înainte de Crăciun, fiecare copil îi trimite Moșului o scrisoare în care își enumeră dorințele. Scrisoarea este lăsată lângă fereastră, astfel încât Moșul să o poată ridica și să pregătească cadourile.
Fotografie freepik.com
În România, Moș Crăciun este cunoscut ca „Moș Crăciun”. Pe vremea când țara se afla sub control comunist, cadourile erau oferite de Moș Gerilă (Moș Gerilă), dar acum este din nou Moș Crăciun – principalul dătător!
Există și Sfântul Nicolae, care poate fi numit și „Moș Nicolae”, și deși ziua sa este sărbătorită în decembrie, nu face parte din festivitățile de Crăciun! Tradiția spune că dacă ninge pe 6 decembrie, Sfântul Nicolae își va scutura barba pentru a da startul iernii.
O parte importantă a sărbătorilor de Crăciun, este respectarea Postului Mare, care durează din 14 noiembrie până în 24 decembrie. Românii sunt oameni religioși și obișnuiesc să postească pe tot parcursul anului (luni și vineri), abținându-se de la produsele de origine animală. Conform religiei ortodoxe, în aceste 40 de zile premergătoare Crăciunului, nimeni nu are voie să mănânce carne, ouă sau lapte, cu unele excepții când este permis peștele (Sfântul Ignațiu).
Fotografie e-communio.ro
Ziua Ignațiu (sau Sfântul Ignațiu), este următorul punct în celebrarea Crăciunului. În această zi, are loc sacrificarea porcilor. Aceasta este o tradiție veche, cu rădăcini păgâne. Porcul este ales special în acest scop și hrănit astfel încât să se îngrașe, adesea până la aproximativ 300 de kilograme.
Motivul sacrificiului este străvechi și adânc înrădăcinat în mentalitatea arhaică: „În mentalitatea societăților arhaice există o legătură puternică între sânge și fertilitate, între sânge și ploaie. Invocarea sângelui prin răni, bătăi și lupte, practici magice similare pentru a induce ploaia se regăsesc în multe țări. (…) În ziua Sfântului Ignațiu, numită și Inetoara (20 decembrie), nu se face doar sacrificarea unui porc. Sângele unui porc sacrificat în ziua lui Ignațiu este aplicat de oameni pe față, iar cei care nu au un porc sunt obligați să provoace sângerări”.
Cei care, din cauza sărăciei, nu aveau porc, trebuiau, de asemenea, să doneze ceva, dar niciodată un pui, deoarece acest lucru ar „zgâria” norocul unei persoane în anul următor. În ciuda pierderii scopului său ritual, sacrificarea porcului este încă o practică puternică în România rurală, cu implicații sociale și utilitare foarte clare pentru familiile din zonele rurale. De asemenea, devine o atracție turistică și una dintre cele mai atractive oferte pentru sărbătorile de iarnă.
După sacrificare, carnea de porc era folosită la prepararea mâncărurilor tradiționale precum tobe, caltaboși, pifti, cârnați de casă și masa de Crăciun.
Fotografie evz.ro
Cina de Crăciun în România este foarte fastuoasă și constă din mai multe feluri de mâncare. În meniu sunt incluse diferite tipuri de cârnați de porc, precum și rachiu de prune și murături de casă. Urmează elementul indispensabil al cinei festive „Sarmale”. Acest fel de mâncare constă în frunze de varză umplute cu o combinație de carne de porc și vită, precum și orez, piper, cimbru și alte condimente. Următoarele feluri sunt friptură de porc și curcan cu vin roșu. Vinul este băut pentru a sărbători nașterea lui Iisus. Ultimul fel de mâncare este „kozonaki”, o prăjitură cu nuci și sultane.
Iar pentru a spăla toate aceste mâncăruri copioase, românii vor avea nevoie de mult vin roșu și tuica (o băutură spirtoasă tradițională tare, cu 40-45% alcool, făcută din prune).
Crăciunul în România este un moment minunat pentru ca întreaga familie să se reunească, deoarece cea mai mare parte a populației României trăiește în afara țării, iar cei care nu au plecat în alte țări încearcă de obicei să-și facă o viață mai bună lucrând în orașele mari, departe de familiile lor. Prin urmare, în timpul Crăciunului, majoritatea caselor românești sunt pline de vecini, prieteni, rude și binevoitori – este un eveniment plăcut și confortabil în care toată lumea chicotește, dansează, gătește și spune povești. Cântăreții de colinde bat constant la ușă, iar decorațiunile colorate de pretutindeni contribuie la atmosfera festivă.
Fotografie fanatik.ro
Cântatul colindelor (cunoscut sub numele de „Colindatul”) sau mai familiar pentru noi colindele, este, de asemenea, o parte foarte populară a Crăciunului în România. De fapt, colindele au fost cântate pentru prima dată în Europa cu mii de ani în urmă, ca parte a ritualurilor de celebrare a solstițiului de iarnă.
În ceea ce este acum România, ele erau cântate conform calendarului agrar pentru a aduce o recoltă bună sau pentru a proteja oamenii de spiritele rele. Această dinamică s-a schimbat atunci când Biserica Ortodoxă a devenit suficient de puternică pentru a-și impune propria viziune asupra colindelor, iar conținutul acestora a devenit în principal religios.
Cântarea imnurilor este o parte foarte importantă a sărbătorilor românești de Crăciun. În perioada Crăciunului, tinerii copii români (mai ales la sate) vizitează fiecare casă din vecinătate și cântă imnuri precum Steaua, Trei Păstori și Moș Craciun și recită poezii și legende legate de sărbătoare. În prima zi de Crăciun, mulți colindători merg pe străzile orașelor și satelor ținând în mână o stea făcută din carton și hârtie pe care sunt scrise diferite scene din Biblie. Liderul grupului poartă o stea mare de lemn numită „Stiaua”, care este învelită în folie metalică și decorată cu clopoței și panglici colorate. În centrul stelei este lipită o imagine a Crăciunului, iar întregul obiect este fixat la capătul unei mături sau al unui băț gros.
Cântecul începe mai întâi cu copiii mici, în regiuni precum Bucovina sau Maramureș, care poartă haine tradiționale pentru această ocazie, apoi cu adolescenții și în cele din urmă cu adulții, care se alătură adesea cântecului după miezul nopții. În schimbul acestor prestații, colindătorii primesc de la fiecare casă mere, nuci, prăjituri tradiționale (cozonaci) și uneori chiar bani. Folclorul românesc abundă în colinde de Crăciun, care dau sărbătorii o notă religioasă. Bisericile organizează special concerte pentru a marca această ocazie.
Se spune că aceste imnuri atrag belșugul în casele celor care îi găzduiesc pe micii colindători. Pe lângă faptul că anunță nașterea lui Hristos, colindele mai au o funcție importantă: aceea de a dori abundență și fertilitate în casele gazdelor. Astfel, indiferent de statutul social, nicio casă nu este lipsită de colindători care transmit credincioșilor cele mai sincere urări pentru un an prosper și plin de succes.
Tradițional, cântăreții au clopoței, bice și tobe și fac zgomot pentru a speria spiritele rele. De asemenea, unii dintre ei poartă costume și măști care simbolizează diverse animale, cum ar fi urși, capre și cai, care reprezintă forțele malefice. În zonele rurale, tradiția colindatului ia diferite forme. Există colinde simple, în care doar oamenii cântă, și colinde speciale, care includ costume și măști speciale, dans și spectacole mai elaborate. Acestea din urmă sunt de obicei întâlnite în sate, dar puteți vedea unele spectacole de stradă și în orașe, inclusiv în București. În sate, colindătorii mascați vin în ajunul Anului Nou sau în prima zi a noului an.
O altă tradiție în Ajunul Crăciunului este reprezentată de toboșari sau dubasi. Aceștia sunt de obicei bărbați necăsătoriți. Pot fi între 50 și 60 de persoane într-o formație! Pe lângă tobe, există adesea un saxofon și o vioară. Trupa repetă timp de aproximativ o lună înainte de Crăciun, așa că sunt foarte buni. Se plimbă pe străzi și primesc cadouri.
Dar adevăratele festivități încep cu împodobirea bradului în Ajunul Craciunului și schimbul de cadouri care are loc în România în seara de Ajun.